De la tarla am trecut la palat. Chiar și așa, în povestea asta, nu apar prinți și cenușărese, ci doar prințese care își construiesc singure imperiul. Vorba aia, „Who run the world? Girls!”.

Într-o zi cu soare, dar și cu ploaie, m-am strecurat, la Palatul Bragadiru, printre dependentele de Social Media. Inițial, mi-am propus să ajung acolo cu Mercedesul, însă nu știam sigur ce autobuze trec prin zonă, așa că am luat tramvaiul 32 de la Unirii, apoi m-am lăsat condusă de zâna cea bună, pe numele ei GPS, și am ajuns la destinație. Astfel, m-am alăturat suitei de prințese digitale și am pornit în căutarea autenticității, căci aceasta a fost tema celei de-a șaptea ediții Digital Divas.

De cum am pășit în palat, nu am putut să nu observ că industriașul Mitică a fost un băiat fin. Pe bază de hamei și lux, a clădit o poveste arhitecturală care deja se întinde pe mai bine de 110 ani. De la centru de recreere, la edificiu comunist, oficiu de stare civilă, ruină printre alte ruine și cuib monden, Palatul Bragadiru continuă să schimbe și astăzi destinele celor care îi calcă pragul.

M-am prezentat la eveniment aproape geek, însă, în cele din urmă aveam să plec aproape divă. Nu mă judeca. Intră și tu într-un palat, pe fundal sonor de Beyoncé,  și spune-mi că nu te simți importantă în timp ce te ferești de fotograful care oricum nu te-a remarcat. Mbine, probabil ne ferim de blițuri din motive diferite. Spre exemplu, eu nu sunt fotogenică. De fapt, nu doar că nu sunt fotogenică, ci stric total fotografia celor imortalizați alături de mine.

La ora 12:00, eram deja pe terasă și îmi pozasem de vreo cinci ori badge-ul plasat strategic lângă aranjamentul floral. Ulterior mi-am dat seama că dacă aș fi inclus și cafeaua, aș fi putut intra și eu în topul clișeelor generatoare de like-uri pe Insta. Nu m-am prins la timp, ce să faci, mă bătuse soarele în cap.

Treptat, doamnele și domnișoarele au început să umple terasa. Văzând atâtea apariții elaborate, părea că nu mi-am dat absolut deloc silința pentru eveniment, ceea ce e aiurea. Chiar am făcut eforturi: m-am spălat pe cap, m-am pieptănat, am folosit dermatograf și mascara. M-am dat și cu parfumul ăla de duminică. Mai mult nu am putut. Produse de make-up nu prea am, de fapt, nici nu știu ce să cumpăr și cum să folosesc, rochiile de nașă îmi lipsesc cu desăvârșire și nu excelez în a merge pe tocuri. Până la urmă, de ce să mă simt jenată? La Digital Divas e vorba despre autenticitate, iar ăsta e modul meu de a fi autentică.

Momentul primului panel se apropia, așa că mi-am găsit un loc în sala cu aspect regal. Când m-am așezat mai bine, mi-a atras atenția photo corner-ul Häagen-Dazs, unde decorul permitea reproducea unei coperți glossy în care oricine putea fi subiectul principal. La un moment dat, m-a cuprins euforia, apoi nu știu ce sau cum s-a întâmplat, însă m-am trezit în fața aparatului de fotografiat. La scurt timp, mi-am dat seama că habar nu am unde să-mi pun mâinile sau ce să fac cu fața. După ce am fost cel mai nepriceput model din istorie, m-am întors la locul meu.

„INTERNATIONAL: ARE WE THERE YET?”, e primul subiect de discuție. Îi recunosc pe Maurice Munteanu și pe Vali Bărbulescu. Vali e la fel de cool precum mi l-am imaginat, iar Maurice la fel de arogant și fandosit, însă cred că de data asta i-am înțeles atitudinea. Omul e perfecționist și are pretenția ca toată lumea să fie așa. Mirela Bucovicean de la Molecule F și una dintre cele două fabulous muses (nu le deosebesc, dar nu-i bai, probabil ele nici măcar nu știu că exist) s-au înțepat de câteva ori, că deh, dacă nu e dramă, nu e nimic.

N-am aflat noutăți, ci doar păreri, trăiri și povești din culisele invitaților, menite să motiveze, însă în același timp să le trezească la realitate pe aspirantele la celebritate. Nimic nu vine de-a gata, pentru a reuși e nevoie de multă muncă, dăruire și puterea de a trece peste obstacolele pe care te întâlnești.

A urmat pauza de masă. După cum mă așteptam, atunci când ies în lume, divele nu mănâncă, ci doar ciugulesc. Chiar și așa, tot am dat peste o cucoană disperată care s-a băgat în fața mea, în dreptul bufetului fancy. Am iertat-o, deoarece părea că are stomacul mai mare decât al meu, posibil să fi fost împărțit în patru compartimente. Mâncarea părea în regulă, însă nu prea m-a atras. Sunt un fel germofobă paranoică și nu prea îmi place să mănânc din locurile în care strănută, respiră sau își face selfie-uri toată lumea. Mi-am pus pe farfurie trei mini chestii și mi-am căutat un loc în care să mănânc cu grație.

În timpul mesei, am văzut că toată lumea bea niște cocktailuri verzi, preparate în colțul After Eight. Îmi place verdele. Trebuia să încerc licoarea asta. De nicăieri, apare cucoana de la bufet și se bagă, din nou, în fața mea. Am recunoscut-o după rochia albastră din poliester. Mă gândesc că i s-a făcut rău în chestia aia, așa că o las să se răcorască. Îmi vine și mie rândul, o întreb pe barmaniță ce opțiuni am, nu înțeleg nimic, așa că spun piersică și mă trezesc cu un pahar în mână. Off, dar nu e din ăla drăguț cu picior, e din ăla normal! Gust din băutură. Nu-mi place. Staționez ca o neghioabă în mijlocul drumului și mă gândesc încotro s-o îndrept cu băutura care nu-mi place. Doamna cea înfometată și însetată de adineauri se pune, din nou, în fața mea. Cred că de data asta vrea să-mi fure locul în picioare, dar n-o mai las.

În continuare, nu știu ce să fac cu cocktailul. Mă duc și mă așez lângă fântâna arteziană, să mă răcoresc un pic. Așa o cunosc pe Andreea Madlen, travel blogger, pasionată de yoga, mămică și, din câte văd, fashionistă, căci are o fustă très chic. Sunt convinsă că poate și merită să fie descrisă în mai multe cuvinte, însă nu dețin alte informații. M-am uitat pe Instagramul ei și am văzut că face niște lucruri foarte interesante în destinații deosebite. Partea minunată este că, pentru prima dată, dau și eu o carte de vizită cuiva care nu-mi este rudă sau prieten. Ieeeeeei!

Când m-am întors în sală, cel de-al doilea panel deja începuse. Între timp am reușit să abandonez băutura de culoarea enzimei extraterestre. INFLUENCERS & BRANDS: IN A COMPLICATED RELATIONSHIP e subiectul discuției. Dintre speakeri, o identific pe Raluca Radu și recunosc vag numele Balaban. Nu găsesc niciun scaun liber, așa că mă așez pe scările Normand. Nu văd scena, însă văd un beauty corner unde niște hairstyliști gătesc fetele doritoare de o mică schimbare. Îmi fac curaj și mă duc și eu. Ți-am zis că plec de acolo aproape divă. Așadar, mă așez în fața oglinzii și, în scurt timp, mă ridic cu niște bucle răsucite cu Rowenta și alintate cu produse de păr de la Avon. Sinceră să fiu, nu sunt clienta celor două branduri, ci prefer altele. Chiar și așa, în acest moment, simt că părul a salvat situația. Nu mai contează că sunt îmbrăcată ca o corporatistă, că am dresul rupt și păr de pisică pe mine (nu am pisici), căci acum am bucle de divă.

Mă duc la toaletă să mă admir mai bine, mă dau cu ruj, apoi mă întorc pe terasă și încerc un pahar de Lillet, un fel de aperitiv pe bază de vin. Îl beau simplu, fără apă, fără zorzoane alimentare. Nu-mi place să stric gustul băuturilor. Până și cafeaua sau ceaiul le beau fără adaosuri.

Revin în sală. Mai apuc ceva din discuțiile speakerilor, apoi vine momentul Q&A. Întrebările sunt superficiale, cu răspunsuri evidente. Se pune problema GDPR. Câteva persoane din public se agită, probabil celelalte nu știau ce e aia protecția datelor. Speakerii se fofilează, una dintre bloggerițe recunoaște că nu știe exact cum stă treaba, apoi schimbăm vorba, ne spunem la revedere și mergem în pauză.

Dacă ne-am încins prea tare de la atâta socializare și atâtea blițuri, o ploaie de vară ne răcorește simțurile. Chiar și așa, parcă picăturile cad cu grijă, să nu strice make-up-ul domnițelor.

Cel de-al treilea panel a fost delicios. Mi-a plăcut enorm Dana Rogoz. Are o personalitate jucăușă și o naturalețe aparte. Se vede asta în discursul său, dar și în stilul vestimentar. Ținuta sa de tip Gavroche, lipsa farafastâcurilor și a machiajului au demonstrat, încă o dată, că oamenii care au ceva important de spus, o spun prin atitudine și cuvinte, nu prin ambalaje.

De asemenea, mi-a plăcut Rodica Paléologue, probabil singura divă în adevăratul sens al cuvântului care a fost prezentă la eveniment. Pe lângă faptul că și-a schimbat ținuta de vreo trei ori, are o eleganță absolută în vorbe, respirație, gesturi și pași. Într-un fel, m-a făcut să-mi revizuiesc manierele.

Între timp, le-am cunoscut pe Oana și Irina, două bloggerițe carismatice, a căror evoluție cu siguranță o voi urmări în Social Media. Tipele chiar sunt amuzante și au ceva de spus. Mi-ar plăcea să devină cunoscute, căci fac parte din acel refresh de care zona de blogging are nevoie.

Înainte de a începe Gala Digital Divas, toată lumea a profitat de o oră de networking cocktail, adică bârfă și beutură. Am mai dat o șansă enzimei extraterestre și am încercat o altă băutură verde. De data asta mi-a plăcut. Atmsfera de weekend, relaxantă, încuraja divele la dialog. Pe moment aveai impresia că timpul are infinită răbdare cu oamenii. Nu ai fi zis că e marți și că în următoarea zi toată lumea o să meargă la serviciu. Cine nu s-a săturat la prânz, a avut ocazia să adulmece mirosul de grătar din vecini și să se umfle de bună dispoziție.

Ne-am întors în sală pentru ultima oară. Urma să înceapă Gala Digital Divas 2018, cu siguranță cel mai așteptat moment al zilei.

Nu voi comenta referitor la cine merita sau nu să câștige, cine are sau nu condei, cine e sau nu autentic. Nu-mi permit. Fetele acestea, spre deosebire de mine și alte sute de domnișoare, se implică 110% în blogurile lor. Sunt înhămate la o muncă întinsă pe durata unei întregi zile, de dimineață până seara. Postează des, au poze și video-uri frumoase, de calitate. Pe lângă asta, chiar e necesar să dezbatem atât dacă ele sunt apreciate pentru stilul de viață pe care îl afișează, nu pentru conținutul pe care îl postează pe blog? Ai tinde să crezi că nici nu le interesează de ce au fani, ci doar câți bani pot face de pe urma lor. Ei bine, eu chiar cred că înainte de orice, fetele astea fac ceea ce fac din pasiune, altfel nu s-ar fi menținut în top. Ba mai mult decât atât, caută permanent să-și dezvolte skill-urile și să surprindă.

Lumea le judecă degeaba pe divele din Social Media. Dacă online pare că viața lor e simplă, frumoasă și luxoasă, în realitate nu e chiar așa. E complicat să ajungi la culoarea de păr dorită, să faci sute de selfie-uri pe zi, să știi cum să pozezi, să investești în tine și în tehnologie, să-ți schimbi ținutele de n ori într-o zi atunci când participi la un eveniment, să arăți bine, să fii mereu impecabilă, să scrii constant și să ai răbdare. Fetele astea muncesc pe bune, faima nu vine peste noapte. Nimeni nu primește nimic de-a gata.

Cred că evenimentul ăsta a fost creat nu doar pentru a recompensa munca depusă de bloggerițe de-a lungul anului, ci și pentru a sparge niște stereotipuri cu privire la dive și la ce fac ele. În plus, un gâdi-gâdi pe orgoliu nu strică niciodată. Totodată, e o zi special creată pentru a sublinia că frumusețea feminină este de mai multe feluri, nu doar cea prescrisă de standardele societății. Și, să recunoaștem, doamnele și domnișoarele care au participat la eveniment, s-au simțit speciale și, mai mult decât atât, poate că au primit impulsul de care aveau nevoie pentru a-și urma pasiunea.

Pentru mine, Digital Divas 2018 a fost, în primul rând, un exercițiu de independență. M-am dus singură la un eveniment unde nu cunoșteam pe nimeni. Chiar și așa, am reușit să interacționez și să leg conexiuni. E o reușită pentru o persoană timidă ca mine.

În al doilea rând, a fost un exercițiu de încredere în sine și curaj. Poate că buclele de divă au pus stăpânire pe mintea mea, însă, pentru prima dată în viață, am intervenit într-o sesiune de Q & A cu o întrebare delicată care nu a primit răspuns.

Dacă vrei o concluzie, îți voi spune că începi să exiști, mediatic vorbind, nu atunci când ai fani, ci atunci când ai hateri. E loc sub soare pentru toată lumea. Dacă îți pui mintea la contribuție, la anul, pe vremea asta, și tu o să încarci poze pe Insta cu premiul de la Digital Divas. Ca fapt divers, fără a-ți da lumea peste cap, părerea mea este că un astfel de premiu nu îți confirmă că ești cea mai bună, ci că faci bine ceea ce faci. Până la urmă, recunoașterea asta, ca oricare alta, e pe bază de preferințe.

 

Sursă fotografie reprezentativă: Sabina Ghiormescu @Digital Divas 2018