“Verba volant, scripta manent”, a grăit Caius Titus, în Senatul Roman, în urmă cu ceva timp. Nu spun că avem nevoie de contracte peste contracte pentru a face dovada celor spuse, ci că unele cuvinte sunt prea frumoase pentru a nu fi scrise. Poate fi vorba despre dâra pe care pixul a lăsat-o într-un jurnal, pot fi literele pe care doi îndrăgostiți le-au scrijelit pe scoarța unui copac sau pot fi poveștile împletite din sârmă. Ei bine, Ramona împletește cuvinte. Le împletește cu drag, apoi ele devin “Cuvinte aurite”.
Hai să începem cu primul pas pe care l-ai făcut în lumea cuvintelor, iar când spun primul, chiar mă refer la primul. Spune-mi, te rog, știi cumva care este primul cuvânt pe care l-ai rostit vreodată? 😀
Ce exercițiu frumos! Am sunat-o pe mama să o intreb. Îmi spune că “mama” a fost primul cuvânt. Cred ca ar fi trebuit să îl sun și pe tata. 🙂
Următorul pas important: când ai învățat să scrii și să citești?
Pe la 5 ani, cred, în timpul grădiniței. Îmi amintesc că aveam niște imagini la clasele de engleză și citeam deja cuvintele de pe ele – squirrel – pe acesta mi-l amintesc foarte clar. De scris, tot cam pe atunci.
Trăim într-o lume marcată de tehnologie. Mai există spațiu și timp pentru scrisul de mână?
Cu siguranță! Eu iubesc caligrafia, deși recunosc că scriu mai frumos cu sârmă decât cu stiloul. Uite, spre exemplu, sunt fan Grafemeride și Livrez dragoste – Atelierul de scrisori, două proiecte care au la bază scrisul de mână.
De ce oamenii nu prea mai trimit scrisori? Scrisori adevărate, nu facturi.
Pentru că nu mai au răbdare. Răbdarea de a căuta coala perfectă, de a scrie atent mesajul, de a aștepta să ajungă la destinar și, la final, de a primi răspuns. M-ai pus pe gânduri. Nici eu nu fac asta.
De profesie ești om de comunicare. Cum ai decis că trebuie să alegi calea cuvintelor?
Cred că am facut alegerea odată cu liceul, când am hotărât să las în urmă pasiunea pentru matematică și să merg la un liceu de limbi străine pentru că îmi doream foarte mult să învăț germana. Tot drumul liceu-facultate-master-joburi (presă și comunicare) este rezultatul deciziei mele de la finalul clasei a opta.
Ce altceva ai fi făcut dacă n-ai fi pornit pe acest drum?
În copilărie spuneam des că mi-ar placea să mă platească cineva să vorbesc. Nu știam dacă există un asemenea job, știam doar că îmi place să vorbesc în public. Probabil m-aș fi specializat în direcția asta.
Cum arată o zi de lucru din viața ta?
Nu are un tipar și asta îmi dă o senzație fantastică de libertate, ceea ce mă bucură enorm. Lucrez de acasă, cu un to do list bine definit în fiecare zi și dacă stai o zi cu mine, cred că obosești. O dată pentru că lucrez într-un soi de haos. Deși încep ziua cu un birou ordonat, seara arată ca după război. Așa functionez eu când lucrez. În rest, sunt fan al designului scandinav, minimalist. Și apoi pentru că nu fac același lucru de dimineața până seara. Uite, spre exemplu, când îmi dedic o zi în exclusivitate Cuvintelor, nu împletesc sârme o zi intreagă – experimentez noi produse, vopsesc, bricolez, caut accesorii, ambalaje, desenez și tot așa.
Dar o zi liberă?
O zi liberă este o zi pe care nu o petrec în București. Ziua liberă perfectă este la mare, indiferent de sezon.
Cum ai numi, într-un singur cuvânt, începutul proiectului “Cuvinte aurite”?
Experiment. Mai lung, Nu-am-idee-ce-fac-dar-mă-face-foarte-fericită. 🙂
Ai meșteșugit primul cuvânt în urmă cu aproximativ cinci ani. Câte cuvinte au trecut de atunci?
Nu le-am numarat niciodată, dar putem lua în calcul un cuvânt pe zi. Asta înseamnă peste 1.825. Scriind asta îmi dau seama că trebuie neapărat să pornesc platforma cuvinteaurite.ro. Trebuie să împărtașesc poveștile din spatele lor.
Cât timp aloci unui cuvânt?
Între 45 de minute și câteva ore, în funcție de forma pe care o ia cuvântul: brățara, semn de carte, umeraș, rama cu mesaj, decorațiune, dreamcatcher.
Care sunt produsele care se bucură de cel mai mare succes?
Brațara-cuvant, adică brațara cu un cuvânt și șnur.
De ce?
Pe de o parte pentru că dacă ai un cuvânt preferat, îl poți avea cu tine în fiecare zi, pe de altă parte, cred că este o idee extraordinară de cadou.
Ce știi despre oamenii la care ajung cuvintele tale?
Despre unii dintre ei, o mulțime de lucruri pe care mi le povestesc chiar ei atunci când fac comanda. Eu am sentimentul că sunt cei mai draguți oameni din lume pentru simplul fapt că iși doresc să-mi poarte Cuvintele sau sa le dăruiască. Mi-e greu să explic sentimentul, dar le sunt atât de recunoscătoare și îmi sunt așa de dragi, e incredibil!
Ce provocări ai întâlnit de când ai “Cuvinte aurite”?
La nivel de produs – a trebuit să scriu Meraki în greaca, cu caractere grecești. Cred că m-am chinuit o lună, dar mi-a ieșit și sper că doamna care a primit brățara o poartă. Meraki este un cuvânt cu o semnificație aparte, nu poate fi tradus în limba română.
Care sunt momentele în care ți se confirmă că faci bine ceea ce faci?
Cele în care oamenii revin în casuța de mesaje cu o comandă nouă. Sunt oameni care au revenit și după 2-3 ani, iar asta e pentru mine o mare bucurie.
Cuvintele sunt a) insuficiente; b)căi către suflet; c) o modalitate de exprimare sau d)o sursă de venit? Acceptăm și e)altă variantă……
În cazul meu, cu siguranță b) căi către suflet. Nu e un proiect gândit ca business, ci s-a transformat în timp într-unul. Am vrut să ajung la sufletul unei prietene cu primul cuvânt.
Care este cel mai frumos cuvânt pe care l-ai auzit sau citit vreodată?
Dor din limba română. Și love din engleză. Cu love am o relație specială – a devenit apelativ în relația cu soțul meu. De la asta, prietenii mei au început să îmi spună lovely.
Este și cuvântul tău preferat?
Love. Pentru motivele de mai sus, dar îmi place și caligrafia lui.
De ce avem nevoie de cuvinte?
Pentru a ne exprima emoțiile, dorințele, trăirile. Și pentru o sumedenie de alte lucruri, firește.
Cum le găsim pe cele potrivite?
Acesta este un răspuns pe care mi-aș dori să-l aflu și eu. Când vine vorba de Cuvinte, sunt total nepricepută la asta. Nu am niciodată cuvinte pe stoc pentru că nu știu niciodată ce iși doresc oamenii și cred că nici nu aș vrea, de fapt. Aș știrbi din frumusețea proiectului. Cuvintele trebuie să fie personale.
Cum luăm înapoi cuvintele pe care n-am vrut cu adevărat să le rostim?
Nu cred că le putem lua înapoi, însă trâind în era vitezei, uitam mai repede și putem compensa prin gesturi.
Spune-mi trei cuvinte ale Bucureștiilor!
Freamăt, creativitate, agitație.
Și trei cuvinte ale toamnei!
Murmur, îmbrătișare, familie.
Care sunt cuvintele pe care ar trebui să le avem în suflet și minte de cum ne trezim dimineața și până vine ora de culcare?
Bunătate, blândețe, dragoste.
Ce ai învățat recent despre propria persoană?
Că pot spune “Nu”.
Ce citești în prezent?
“Eleganța ariciului”, Muriel Barbery. Am primit-o cadou zilele acestea.
Iar cartea ta de suflet este…
În fiecare etapă a vieții mele a existat o carte de suflet, dar acum o să mă întorc mult în timp și o să spun Aventurile lui Tom Sawyer. Este cartea copilăriei mele. Îmi aduce mereu zâmbetul pe buze când mă gândesc la ea pentru că mi-a imaginat un întreg univers la vremea respectivă.
Unde te găsim?
Pe pagina de Facebook “Cuvinte aurite”.
Ce urmează?
În imediata apropiere, colecția de Crăciun pe care o voi lansa la jumătatea lunii noiembrie.
Sursă foto: arhivă Cuvinte aurite
Other Articles
Nastasia, un răsfăț cultural inedit
Cum am petrecut “Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”
