Am simțit dintotdeauna o atracție aparte față de lifestyle-ul românesc interbelic, iar a V-a ediție a Zilei Bloggerilor la Masca părea a fi ocazia perfectă pentru a face o excursie în anii `30 și totodată pentru a mă detoxifia psiho-spiritual după o zi lungă petrecută la birou. Prin urmare, avanpremiera “Nastasia”, un spectacol inspirat din scrierile lui G. M. Zamfirescu, cu scenariul și regia semnate de către Mihai Mălaimare, a picat la fix.

Odată ce am trecut pragul Teatrului Masca, în foaier, țambalul, vioara și acordeonul se reflectau boem în timpanele vizitatorilor. Așa ne-a scurs taraful tot frigul din oase. Am închis ochii și parcă m-am văzut într-o cârciumioară a Bucureștiilor interbelici, gustând din privilegiile emancipării proaspăt dobândite.

În Sala Mare, actorii și-au întâmpinat spectatorii cu Mannequin Challenge, un leac pare-mi-se bun pentru stăpânirea emoțiilor. M-am așezat pe un scaun, în spate, și am așteptat să înceapă piesa, să râd și să plâng, așa cum mi se promisese.

Ei bine, n-am râs și nici n-am plâns. “Nastasia” nu este atât de previzibilă, ci este mai degrabă un exercițiu de gândire greu de digerat pentru cei care funcționează pe repede înainte. Lipsa schimbului de replici între actori poate fi șocantă pentru un public neavizat, însă reprezintă, cred, o provocare atât pentru actori, cât și pentru publicul care degustă frecvent arta actoricească.

Deși Teatrul Masca este singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România, trebuie să recunosc faptul că m-a luat prin surprindere absența dialogului în piesa “Nastasia”. Tot prin surprindere m-a luat și faptul că, la un moment dat, am uitat că nu există schimb de replici. Actorii au mimică, gesturi și mișcări atât de expresive, încât nu doar că îți imaginezi conversațiile lor, ci parcă rostești șoptit, odată cu ei, fiecare cuvânt.

nastasia-2

Pe lângă faptul că spectatorul poate contribui în mintea sa la scenariu, în mod deosebit mi-a plăcut curajul de a îmbina jocul actoricesc cu elementele lăutărești, formulă prin care publicul a avut o experiență interbelică autentică.

“Nastasia” este o poveste tragică de dragoste, care aparent nu diferă prin nimic față de altele, deoarece are zâmbetele, pornirile, răbdările și luptele specifice. Ar putea fi chiar o telenovelă pentru intelectuali. Ea, Nastasia, și el, Luca, se iubesc și, logic, vor să fie împreună. Ea visează să plece din mahala, el se zbate să o scoată de acolo. Vulpașin, spaima mahalalei, are o pasiune bolnavă față de Nastasia, pentru că aceasta nu este o fată ca toate celelalte din jurul lui. Luca este și el admirat în taină de către Paraschiva, însă afecțiunea acesteia nu este atât de brutală. În jurul personajelor principale se mai conturează și alte povești care le amintesc celor visători că ferocitatea omului nu cunoaște limite, toate acestea întâmplându-se pe fondul unei ironii a sorții, în “Mahalaua Veseliei”.

După finalul piesei, taraful a pregătit spectatorii pentru 2016, în același mod în care i-a pregătit pentru anii `30, apoi paharele de pahar de vin roșu au alimentat discuțiile despre experiența “Nastasia”.

Următoarea reprezentație va avea loc joi, 1 Decembrie, ora 19:00, un moment tocmai bun pentru un răsfăț cultural românesc, inedit și bun de povestit celor dragi.

Dacă ești un fan al cuvintelor, Nastasia o să-ți pună creativitatea la încercare. Ai mână liberă să construiești replicile după bunul plac, însă glasul interior al actorilor o să ți-o ia înainte.

Sursă foto: Teatrul Masca