Sala 614, de la  etajul şase, sau purgatoriul celor care acestuiesc şi pun virgulă între subiect şi predicat, este  locul unde se desfăşoară, săptămânal, seminariile cu Vasas Ferenc, cel care te urăşte de moarte la fiecare fuşerism sau se pare că, scris în test, referat sau temă retardată.

În fiecare vineri, mi se încheie fermecător săptămâna, cu o notă între cinci şi nouă şi un zâmbet în colţul gurii. Nu râd ca proasta pentru că am luat o notă mediocră (de obicei şapte, dar au fost şi minuni de nouă sau zece), ci de umorul sarcastic şi jovial al unui bărbat aflat la a treia tinereţe.

Feri (să recunosc, nu prea îl domnesc când nu e de faţă) nu e ungur, ci secui, nu jigneşte, ci face mişto cu scop educativ. Legea lui e că are mereu dreptate, iar când nu are dreptate se aplică prima regulă. Îşi ţine cataloagele şi hârţogăraia de la studenţi în prezervative colorate şi rar se întâmplă să le uite pe acasă. Nu acceptă păi sau ăăă  şi scade zece puncte pentru  neatenţii prosteşti cum ar fi lipsa datei, a poreclei sau a marginilor foii.

E dur şi arţăgos, te pune la colţ şi la propriu şi la figurat. Când eşti prost te anunţă, când te laudă mai că-ţi dau lacrimile de emoţie. Are şi elemente care îl umanizează. Chiar dacă pare un boşorog ursuz, pentru care anii au fost răi şi i-au dat burta la schimb pentru păr, în timp îţi dai seama că dacă era aşa rău, nevastă-sa nu îl mai lua de bărbat. De la o primă discuţie vezi că e un om cu simţul umorului, umor sarcastic, misogin şi  câteodată deocheat.

La orele lui se râde, se gândeşte, se munceşte şi se învaţă.

De obicei, la fiecare seminar şi la fiecare curs, dă test, cu subiecte de zici că le-a visat noaptea sau le-a compus pe toaletă: o discuţie între două chioşcăriţe, cum îl înjură o prostituată pe studentul care nu i-a plătit prestaţia, detalii despre conversaţia pe care a avut-o la telefon în timp ce tu te concentrezi să rezolvi un subiect deja dat, ce scrie pe pereţii de pe holul amfiteatrului,  descrierea cheliei, a cămăşii şi a şosetelor profesorului sau enumerarea statuilor  de la Universitate spre Academiei.

Să nu mai spun despre referatele inutile pe care le dă pentru acasă. Înţeleg că vrea să fii deştept, să ai cultură generală şi să nu te faci de cacao când discuţi cu un intelectual, dar prea exagerează cu unele teme.

Dau un singur exemplu, unul personal. Am primit ca temă un referat despre tranşa de atenuare. Deşi Vasas m-a crezut pe cuvânt că ştiu la ce se referă termenii ăştia preţioşi, mi-a spus să-i povestesc despre asta într-un referat. Nu mi-a dat drept la replică. Chiar dacă nu aş fi ştiut să dau o explicaţie de inginer calificat, nu aş fi văzut o problemă în asta. Sunt viitoare absolventă de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, nu de Hidrotehnică.

Ne-a dat şi un test de cultură generală, tot cu minutele numărate. Nu am luat o notă prea mare. Vin în apărarea mea cu precizarea că îmi vou îmbunătăţi, pe parcurs, cunoştinţele despre compozitori ruşi, limba latină şi date importante din istoria omenirii şi, de asemenea, nu pot să nu menţionez că jurnaliştii de pe piaţa muncii au la dispoziţie internetul, ca să verifice asemenea noţiuni.

Dacă la început crezi că e ţăcănit şi-ţi încarcă viaţa cu referate inutile şi exerciţii tâmpite, pe parcurs realizezi că nu e chiar ţăcănit. E exigent. Vrea să-ţi dezvolte calităţi importante pentru un jurnalist: atenţia distributivă, cultura generală, creativitatea, spontaneitatea şi stilul personal.

Mi-a plăcut seminarul, deoarece a fost cel mai practic dintre toate seminariile de la FJSC. Dacă alţi profesori te pun să citeşti referate lungi şi plictisitoare în faţa colegilor, el te pune să corectezi şi să te autocorectezi, să-ţi citeşti perlele sau măreţiile, să gândeşti rapid şi să scrii sub cronometru.

Mi-a plăcut şi cursul. La cursul lui nu ai timp să-ţi citeşti horoscopul din Ring, să stai pe Facebook, să moţăi sau să molfăi gumă. Eşti ochi şi urechi, iei notiţe şi dai test.

La el nu se copiază din două motive. Unul ar fi că rezişti ispitei copiatului deoarece vezi că scade  câte zece puncte pentru fiecare cârcel sau gest brusc pe care îl faci, iar celălalt este că explică suficient de bine încât să înţeleagă şi cel mai bătut în cap student. De la curs pleci cu lecţia învăţată şi te scuteşte de noaptea nedormită dinaintea examenului.

Este un om remarcabil prin severitatea lui, dar şi prin realizările profesionale. I-aş recomanda să nu se mai enerveze aşa repede din pricina studenţilor, căci stresul face rău la inimă, digestie şi sistemul nervos. E păcat să se prăpădească timpuriu şi să lase următoarele generaţii fără un mentor original şi carismatic.